Iubiri vechi si noi

Un citat foarte frumos ce l-am gasit postat pe peretele Unei amice (Dana), de pe facebook: "E mai bine sa iubesti si sa pierzi, decat sa nu fi iubit deloc." ~ Alfred Tennyson ... dar nu e bine sa nu iti mai dai voie sa iubesti dupa ce pierzi, as adauga eu. Sunt multe iubiri care raman in urma, pe care nu le uitam niciodata cu adevarat. Care ne urmaresc si in prezent si nu ne lasa sa ne continuam viata. Atunci cand esti ranit si doare atat de tare, cumva, inima se inchide si nu mai poate fi deschisa la fel de usor ca prima oara. Devine mai rece, mai seaca, mai tacuta. Ma intreb daca lasam cu adevarat in urma ce am pierdut, ce n-a fost sa fie... Daca reusim sa depasim cu adevarat faza "Ce ar fi fost daca?" sau "Cum ar fi fost daca inca mai era?". De cele mai multe ori invatam sa primim o alta iubire, dar invatam sa o mai si daruim la fel? Mi-e teama ca am ranit oameni care m-au iubit pentru ca eu nu am putut sa depasesc un moment, o persoana. Mi-e teama ca lupta cu mine va fi cea mai grea dintre toate cele pe care le-am purtat pana acum. Mi-e teama sa nu ranesc in loc sa iubesc.